poze-tulghes-55

Comuna Tulgheş

[layerslider id=”13″]

Dragă vizitatorule, dacă vii la Tulgheş, poţi avea parte de un timp petrecut în mod plăcut şi folositor.  Traseele turistice le vei găsi încă de la intrarea în centrul comunei pe harta electronică.

Obiective turistice :

  • Capela de lemn ,,Sf.Petru şi Pavel” din satul Rezu Mare, datată 1922
  • Cuptorul de var (Apostol Sabin) la intrarea dinspre Borsec-Corbu, pe partea stângă, care funcţiona din sec.XIX
  • Moara de apă, joagărul şi vâltoarea – Olar Gheorghe, Tulgheş nr.50, datat 1875
  • Biserica de lemn „Sf.Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Pârâul lui Marc, Tulgheş nr. 239, datat 1828. (Serbăm aici Ziua de Înălţare aşa ca toţi românii, odată cu Ziua Eroilor Neamului). Prin grija obştei, în anul 1976 s-a reparat acoperişul turlei.  În urmă cu peste 2 decenii în 1989, 49 dintre militarii  din Brigada 28 Infanterie  căzuți la datorie în luptele desfăşurate în zonă,  în primul Război Mondial,pe Valea Jidanului, Covorea, Valea Putnei, Pietrele Roșii, Baret (inițial îmormântați pe Muntele Higheș) au fost  reînhumați cu onoruri în curtea acestei biserici – monument istoric.
  • Izvoare cu apă minerală: comuna Tulgheş are un număr de 11 izvoare de apă minerală, dintre care enumăr doar câteva: Izv. Lui Marc, izv. Pintic, izv. Prisecani, izv. Diacul, izv. Cibeni, izv. Huian.
  • Rezevaţia naturală ,,Pietrele roşii”, constituită din fond forestier, cu o suprafaţă de 14 ha. Muntele Pietrele Roşii are o altitudine de 1215 m, și este format din stâncă de calcar. Rezervaţia, prin speciile endemice, prezintă o importanţă fitogeografică, fiind escoperită aici în anul 1891 de Romer endemismul Astragalus Romeri Smink, al cărui areal este foarte restrâns în ţara noastră; dintre elementele floristice importante amintim: Delphinium Simonkaianum, Hieracium Pojoritense, Poa Rehmani, Silene Zawadzkii. Specii de mamifere în rezervaţie: Cerbul comun, ursul brun, mistreţul, căpriorul, lupul, vulpea, capra neagră şi pisica sălbatică. Păsări: Cocoşul de munte (gotcanul) şi ierunca. Reptile: Vipera Berus, Lacerta Agilis și Lacerta   Vivipara.
  • Demn de amintit este stejarul multisecular care, după cum mărturisesc oamenii din comună, ar atinge vârsta de peste 500 de ani, dar   specialiştii spun că, după grosimea lui, ar avea mult mai mult.   Se găseşte în satul Poiana Nouă, nu departe de centrul comunei. Să nu uităm că cel mai frumos brad a fost dus tot din munţii noştri la Vatican şi în locul de unde s-a tăiat a fost făcută o troiţă.
  • Festivaluri : – Festivalul de Dans ,,Roata Stelelor” care poartă numele unuia   dintre jocurile tradiţionale din zona noastră şi care a ajuns deja la a -IX –a   ediţie în anul 2015.
    • Festivalul Oierului,   ajuns şi el la a VII -a ediţie, organizat prin grija ACA Tulgheş (Asociaţia Crescătorilor de Animale Tulgheş ) şi se ţine de obicei în ultima duminică din Septembrie sau în prima duminică din Octombrie.
    • Festivalul Munţilor Carpaţi Ediţia a-II-a din anul 2014;
  • Se ţin la noi Hramurile; 21 Mai – Sf. Constantin şi Elena – Hagota; 29 iunie – Sf.Petru şi Pavel – Zezu Mare; 20 Iulie – Sf. Ilie- Pintic; 15 August – Adormirea Maicii Domnului – Tulgheş; 14 Octombrie – Sf. Cuv. Parascheva – Valea Frumoasă; Sf. Dumitru – 26 Octombrie – Poiana Veche; Sf.Arhangheli Mihail şi Gavriil – 8 Noiembrie –Pârâul lui Marc;
  • Ziua localităţii, în jurul datei de 15 August odată cu Hramul bisericilor Adormirea Maicii Domnului (atât Ortodoxă cât şi cea Romano-catolică);
  • Târguri anuale : –  cel de primăvară începe cu trei zile înainte de Sf. Gheorghe (23 Aprilie);

–  cel de toamnă începe cu trei zile înainte de Sf. Dumitru (26.Octombrie)

  • Ansamblul ,,Plaiuri Tulgheşene” are grijă ca patrimoniul moral şi cultural să fie viu şi la vedere .

Vă aşteptăm la Tulgheş să cunoaşteţi oamenii locului care, sunt foarte primitori şi neapărat trebuie să ştiţi că aerul de la noi este (după specialişti )cel mai curat din ţară.

Pentru mai multe detalii accesați www.tulghes.ro.

_MG_0606

Municipiul Topliţa

[layerslider id=”6″]

Geografie

Municipiul Toplița este situat în nordul Depresiunii Giurgeu (Gheorgheni) din Carpații Răsăriteni, pe cursul superior al râului Mureș, fiind încadrată de M-ții Călimani, M-ții Giurgeului și M-ții Gurghiului. La o altitudine de 650 m, în imediata apropiere a orașului este situat izvorul „Bradul”, cu un debit de 10 l/sec., având o temperatură de 27,5 °C. Apa acestui izvor este captată într-un bazin, fiind de fapt o piscină cu apă limpede. Al doilea izvor este situat aproape de centrul orașului, în apropierea gării. Izvorul este captat într-un ștrand, având aceeași compoziție cu a izvorului „Bradul”, cu o temperatură de 25 °C și un debit de 8 l/sec.

Istoric

Conform coordonatelor istoricului Ptolemeu, în arealul orașului ar fi existat o cetate dacică, Sangidava, nedescoperită pe teren. În secolul XIII în zonă au început să se stabilească familii de secui. Prima menționare documentară a localității datează din 1567. A fost declarat oraș în 1956 iar în 2002 a fost declarat municipiu.

Etimologie

De-a lungul aniilor, orașul a trecut prin mai multe schimări de nume: Taplócza, Toplicza, Gyergyó-Toplicza, din 3 februarie 1861 Oláh-Toplicza, apoi în 1 ianuarie 1907 Maroshévíz, până în 1918, când a primit numele Toplita Română. În ambele limbi, maghiară și română, numele înseamnă „izvor de apă caldă”; primul este un cuvânt din limba română de origine slavă.

Economie

Principala ramură economică a municipiului este industria de exploatare și prelucrare a lemnului (fabrici de mobilă, cherestea, PAL). Este dezvoltată și industria textilă (tricotaje), de încălțăminte, alături de cea agricolă, de panificație, turism și transport.

Educație

În municipiul Toplita se află cinci școli, dintre care trei licee. Acestea sunt: Școala generală „Miron Cristea”, Școala nr. 4, Liceul Teoretic „Octavian Codru Taslauanu”, Liceul „Mihai Eminescu”, Liceul Teoretic „Kemeny Janos” și Școala „Andrei Șaguna”.

Vizitati și www.toplita.ro

2015-04-28 08.57.06

Comuna Bilbor

[layerslider id=”7″]

Așezare:

Comuna Bilbor este situată la o altitudine de 900-1035 m, în extremitatea Nordică a județului Harghita, la poalele munților Călimani, în valea Bistricioarei, formată din doua sate, respectiv Bilbor (centru de comună) și Răchitiș, la intersecția următoarelor coordonate geografice: paralela de 45°04’ latitudine Nordică cu meridianul de 25°29’ longitudine estică;

Obiective turistice:

-Biserica de lemn „Sf. Nicolae” – de cult creștin ortodox, construită în perioada 1795-1797 – este declarată monument istoric – amplasată în centrul localității (zona cimitirului);

-Mlaștina mineralizată „Dobreanu”, pe o suprafață de cca. 3.00 ha, o rezervație naturală foarte importantă de turbă și diverse specii de plante și arbuști, situată la o distanță de cca. 1.5 km față de centrul localității;

-Rezervația naturală „Mesteacănul Pitic” localizat lângă Pârâul Rușilor, cu o suprafață de cca. 0.20 ha, amplasată la o distanță de cca. 4.5 km față de centrul localității;

-Numeroase izvoare de ape minerale de la care se poate consuma apă în stare naturală;

-Diverse trasee turistice cu zone peisagistice deosebit de atrăgătoare care pot fi parcurse pe jos;

Evenimente principale:

-La 29 Iunie, cu prilejul hramului Bisericii ortodoxe „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, se organizează anual zilele comunei Bilbor sub genericul “BILBORUL ÎN SĂRBĂTOARE”, având loc manifestări cultural artistice organizate în aer liber;

-În prima duminică din luna mai și la data de 14 oct. în fiecare an are loc „Târgul de mărfuri și animale” la care participă toate localitățile învecinate din zonă;

Tradiții culinare:

-Obișnuita mămăliga cu brânză; topcitul (brânza de vacă sau de oaie topită în amestec cu ceapă verde și slănina); balmoș (un fel de mămăligă făcută cu făina de mălai și smântână); lapte acru (la fedeleș) și multe altele.

Pentru detalii vizitati si http://primariabilbor.ro/

_MG_0246

Comuna Corbu

[layerslider id=”9″]

Comuna Corbu este localizată între Munții Bistriței (Muntele Comarnicului) și Munții Giurgeului (subgrupa Munților Borsecului) și este așezată pe valea râului Bistricioara, afluent al Bistriței. Înspre sud de Capu Corbului se înalță creasta Corbu (1173 m) și la sud de Corbu – Muntele Corhan, iar înspre nord Vârful Bâtca Arsurilor (1385 m). Se învecinează direct cu Comuna Tulgheș spre sud-est și Orașul Borsec la vest precum și Bilbor spre nord-est. Rețeau hidrografică este formată de Râul Bistricioara cu afluenții acesteia: dinspre vest Vinul Mare, dinspre nord pârâul Savului, Argintăria Satului și Barasău, dinspre sud pârâul Corbu.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Corbu se ridică la 1.520 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.601 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,95%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (9,01%) și romi (4,74%). Pentru 2,3% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,43%), cu o minoritate de romano-catolici (9,08%). Pentru 2,43% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Comuna Corbu și Capu Corbului sunt situate pe DN15, care leagă Toplița de Târgu Mureș și Bacău. De-a lungul DJ 174B care este un drum forestier lung de 18 km nemodernizat, se poate ajunge la Bilbor.

Principalele ocupații ale locuitorilor sunt: prelucrarea primară a lemnului, comerțul , creșterea animalelor (pășunile și fânețele o favorizează) , cultivarea pământului (o proporție mică de terenuri este formată din suprafețe arabile) , piscicultura (în Corbu funcționează 6 păstrăvării) , apicultura.

Pe Valea Corbului există o microhidrocentrală . Localitatea este electrificată și racordată la o rețea de canalizare care deservește centrul comunal și este dotată cu un Inspectorat pentru Servicii de Urgență. De asemenea, locuitorii au acces la servicii de telefonie fixă (prin fibră optică) și mobilă și la televiziune prin cablu.
Există 2 școli generale cu clasele 1-8 și 1 un Liceu . Cabinetul Medical deservit de un Medic de Familie.
Climatul în Comuna Corbu este de tip montan, răcoros, cu media termică anuală de 4 grade Celsius cu precipitații bogate, de aprox. 800 mm anual. Cândva comuna aparținea de Tulgheș. În anul 1837 în hotarul satului se afla o mină de plumb.
În jurul comunei se găsesc: Pietrele Bâtca; Poiana cu Narcise – pentru care se fac demersuri în vederea declarării statutului de rezervație; 5 izvoare de apă minerală, Tunelele construite de Imperiul Austro-Ungar.

În comună se mai află: Cimitirul Eroilor Români din Primul Război Mondial (amplasat în curtea bisericii ortodoxe din Capu Corbului, conține 40 de morminte individuale) , Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial (un obelisc înălțat în anul 1930 în curtea bisericii din Corbu). Pe latura frontală a monumentului sunt înscrise numele a 60 de militari căzutți la datorie și regimentele din care au făcut parte.

 

Personalități locale:

Valer Dorneanu – jurist și om politic, președinte al Camerei Deputaților in perioada 15 decembrie 2000-decembrie 2004.

Pentru mai multe detalii www.primariacorbuhr.ro

45369776

Comuna Subcetate

[layerslider id=”12″]

Comuna Subcetate este așezată pe valea Mureșului superior, în Depresiunea Giurgeului, în partea nord-vest a acesteia, marginită în latura sud-estică de râul Mureș și la nord-vest de munții Giurgiului.

Are un relief puternic ascendent de la lunca Mureșului, 700 m altitudine până la munții Giurgiului la peste 600 m.

Se întinde pe o suprafață de 5166 m.

Comuna se compune din patru sate: Subcetate, Filpea, Călnaci și Duda.
Populația localității după ultimul recensământ (2011) este de 1920 de locuitori, componența etnică fiind : 94,8% români, 3.8% maghiari, 1.4% romi, dintre care 97% ortodocși, 2.3% romano-catolici și 0.7% greco-catolici.

Localitatea este atestată documentar la începutul secolului al VIII-lea, respectiv anul 1722, sub numele de Varviz.

Sistemul de învățământ din localitate este structurat pe cicluri astfel: preprimar, primar, gimnazial, profesional (arte și meserii) și liceal. Unitatea școlară reprezentativă fiind Liceul „Miron Cristea”, primul de acest fel din arealul ADI Călimani-Giurgeu.

Din punct de vedere turistic, localitatea este atractivă prin natura și relieful său variat: râul Mureș este permanent căutat de amatorii de pescuit pentru capturile aflate în unda apelor sale sau pentru vânători, a căror ținte sunt bizanii și rațele sălbatice, iar lunca dă sevă primavara endemicei lalele pestrițe.

Întinsele fânețe și pajiști naturale sunt cele care dau, alături de pădurile de conifere, hrana și fructul locuitorilor acestei așezări.

Harnici și mândri totodată, locuitorii și-au dezvoltat propriul statut și și-au creat propria scară de valori economice, sociale și culturale.

Economic, locuitorii comunei au avut ca mijloace brațele și glia. Cu acestea și-au întemeiat gospodării trainice și familii care dăinuie de la începuturi.

În jurul acestora s-au creat valorile spirituale proprii, materializate în port, tradiții, datini și obiceiuri, care  au acoperit întreaga paletă a vieții, de la naștere până la trecerea în neființă.

Dovezi ale celor enumerate stau astăzi exponatele de la punctul muzeistic sau Colecția de Costume populare a doamnei profesoare Doina Dobrean de pe strada Protopop Vasile Urzică.

Ca simplu turist aș vrea să simt aerul tare al iernii sau aerul înmiresmat al verii, să iau la pas întinsele poteci de pe coline și până în vârful muntelui, să gust apa izvoarelor de la rădăcina de brad și să-mi încânt privirea cu acest colț de rai.

Ca fiu al satului aș vrea să retrăiesc tot ce-am simțit copil sau adolescent fiind, să-mi revăd rudele și prietenii, să-mi regăsesc obârșia. Acest lucru se poate face anual la „Întâlnirea fiilor satului” sau de 26 Octombrie („Sâmedru”) la hramul Bisericii.

Pentru mai multe detalii accesați www.subcetate.senap.ro

_MG_0384

Oraşul Borsec

[layerslider id=”4″]

Depresiunea începe să fie locuită pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, respectiv între anii 1769 – 1773, când apar primele gospodării, ocazie cu care se întinde faima izvoarelor de ape minerale, cu efectele lor tămăduitoare.

O explozie demografică se consemnează odată cu construirea primei manufacturi de fabricarea sticlei, atât de necesară pentru îmbutelierea apei minerale, fapt petrecut între anii 1804 – 1806, datorită unui ambiţios întreprinzător austriac, Zimmethausen Antal, care, la vremea respectivă, şi-a cheltuit averea şi chiar şi-a distrus sănătatea în decursul multor ani de procese cu autorităţile şi cu proprietarii din acea vreme, de la care a concesionat terenurile pe care astăzi există Borsecul.

Resursa cea mai de preţ este apa minerală, cu efectele ei benefice.
Calităţile acestor ape au fost studiate de-a lungul secolelor de nenumăraţi medici şi specialişti ai vremurilor, începând cu secolul al XVI-lea, când medicul italian Bucella îi prescrie principelui Sigismund Bathory o cură „cu apa unui izvor din Borsec”.

Urmează studiile şi conferinţele doctorului Krantz din Viena, care, pe la 1770, descrie calităţile acestor ape, iar în 1793, într-o revistă medicală ce apărea la Sibiu, doctorul Neustadler prezintă o expunere ştiinţifică despre apele din Borsec.

Oficializarea turismului balnear are loc în anul 1918, când ia fiinţă prima întreprindere balneară, a cărei sarcină primordială a constituit-o ştergerea urmelor Primului Război Mondial şi refacerea infrastructurii staţiunii. Cel mai mare revirement se constată în perioada interbelică – atunci se construiesc majoritatea vilelor, continuând acelaşi stil arhitectonic cu minunatele dantelării din lemn.

O dovadă a recunoaşterii dezvoltării staţiunii este şi faptul că, în anul 1937, are loc aici Congresul Internaţional de Balneologie, cu reprezentare din foarte multe ţări cu tradiţii în acest domeniu.
Regimul comunist aduce după sine schimbări majore în activitatea de turism balnear. Astfel, se începe cu naţionalizarea vilelor, băilor, restaurantelor, toate acestea formând baza materială a Intreprinderii Locale Balneară (I.L.B.Borsec) – întreprinderea de stat ce va gestiona activitatea de turism, ulterior primind denumirea de Întreprinderea Balneo-Climaterică (I.B.C. Borsec).

În timp, se procedează la modificări aduse vilelor pentru a putea funcţiona în sezonul rece, se introduce apa potabilă şi canalizarea, lucrări cu efecte pozitive prin ridicarea gradului de confort, dar şi negative prin faptul că au dus la deprecierea prematură a multor imobile, datorită calităţii necorespunzătoare a lucrărilor de izolaţii, majoritatea clădirilor fiind construite din lemn.

În toată această perioadă, prin Staţiunea Borsec s-au perindat sute de mii de turişti care au găsit aici condiţii de odihnă şi recreere, dar şi pentru vindecarea multor afecţiuni de care sufereau.
După Revoluţia din decembrie 1989, pe fondul unor carenţe în legislaţie, o privatizare nereuşită, şi jocurile de interese au făcut ca Staţiunea Borsec să decadă într-un ritm vertiginos, ajungându-se până la excluderea din sistemul turistic şi balnear de interes naţional.

Evoluţia ultimilor ani conferă speranţe în revigorarea şi dezvoltarea turismului la nivelul dorit, astfel ca Staţiunea Borsec să-şi reocupe locul meritat pe firmamentul staţiunilor cu renume.

Vizitati si www.primaria-borsec.ro

foto-5-valea-muresului

Comuna Gălăuţaş

[layerslider id=”10″]

Gălăuțaș (în maghiară: Galócás) este o comună în județul Harghita, Transilvania, România. Are în componență satele: Galautas (reședință), Dealu Armanului, Gălăuțaș-Pârău, Nuțeni, Plopiș, Preluca, Toleșeni și Zăpodea.
Situată pe cursul superior al râului Mureș, la o altitudine de 650 – 700 m, înconjurată de Munții Giurgelului și Gurghiului, localitatea Galautas a fost atestată documentar în anul 1768. Iernile sunt deosebit de geroase; pășunile și fânețele întinse îi permit dezvoltarea din punct de vedere zootehnic, potențial important în cultura agrară a comunei. Dezvoltarea industrială cândva foarte accentuată se frânează prin disparitia fabricii de cherestea iar agricultura nu este favorizată din pricina terenurilor în pantă. Dezvoltarea localității se datorează așadar în general exploatării pădurilor înconjurătoare.

Obiective memoriale

Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial. Troița a fost înălțată în 1973, în memoria eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Monumentul, înalt de 2,65 m, a fost realizat din lemn de stejar sculptat și donat de către profesorii Ioan Concita și Antal Irimie din Toplița. Pe fațada troiței s-a înscris textul: „Recunoștință eroilor morți în războaiele din 1914-1918 și 1941-1945“.

Mormântul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial. Mormântul comun este amplasat în cimitir. Acesta este locul de odihnă veșnică pentru eroii români căzuți în cele Două Războaie Mondiale. Numărul celor înhumați în mormânt este necunoscut. Însemnul de căpătâi este realizat din fier și cuprinde următorul înscris memorial: „În memoria eroilor căzuți pentru apărarea patriei în timpul Primului și al Doilea Război Mondial. 1914-1944/ Dulce et decorum est pro patria mori“.

Pentru mai multe detalii www.primariagalautas.ro